De cand ma stiu mi-au placut oamenii: mi-a placut sa ii ascult, mi-a placut sa ii cunosc, mi-a placut sa ma apropii de ei. Cu timpul am observat ca si oamenii imi cauta prezenta, ca isi doresc sa vorbeasca cu mine, ca le este cumva usor sa se deschida in fata mea. Si, uite asa, m-am decis sa fac din pasiune o meserie.

Decizia am luat-o in 2008, cand am inceput formarea in psihoterapie. De atunci invat continuu despre mine si despre oameni, ma descopar si incerc sa le ofer celor care ajung la mine in cabinet acea relatie care sa ii ajute sa se (re)descopere, sa invete despre ei, sa se cunoasca mai bine si, cel mai important lucru poate, sa se simta bine cu ei insisi. E un drum frumos, deseori dificil, cu urcusuri si coborasuri, care necesita curaj si multa determinare.

In afara de psihoterapie, o data ce am devenit mama, am devenit si din ce in ce mai preocupata de tot ce inseamna parenting. Cat de important este cum ne crestem copiii, ce impact are modul in care suntem parinti in primii ani de viata pentru dezvoltarea emotionala a viitorului copil si chiar adult, dar mai ales ce pot face eu ca parinte pentru a ma asigura ca ii ofer copilului meu toate instrumentele necesare la inceputul vietii sale? Pasiunea, dar si responsabilitatea de parinte, m-au determinat sa imi doresc sa transmit si celorlalti parinti toate aceste informatii si sa crestem impreuna parinti si copii, la inceput de drum. Asa a aparut Eu, parinte ghemotoc, un centru dedicat viitorilor si proaspetilor parinti, dar si bebelusilor intre 0 si 2 ani.

Pentru cei interesati de date concrete:
Psihoterapeut cu drept de libera practica, COD 13154
Membru al Colegiului Psihologilor din Romania
Membru al Asociatiei Romane de Psihoterapie Centrata pe Persoana